SERENATA AL VENTO
Sona sona mia chitarra
simu supra lu timpune
se la nota nun se sgarra
viju luce a nu barcune.
Nun pensare mai all'affanni
carne frisca e buanu vinu
alluntananu i malanni
finchè lucia chè matinu.
Vorra dire nu poema
cara amica, luna mia,
attìe affidu la mia spema
per alar la rima mia.
Su sessanta primavere,
tu ‘u sai, sunu sonate,
chistu core un sa tacere
ne ricorda de nuttate.
Quantu friddu…Chi nuttate…
E tu luna accumpagnava
chire lunghe serenate
e ‘a chitarra strimpellava.
Sona sona mia chitarra
sona sempre, nun fermare,
c'è na vuce chi me parra,
para siantu suspirare.
Chira luce du barcune
io la viju tremolare,
mò ce mannu nu vasune,
vorra quasi s'affacciare.
Vieni bella e nun tardare
l'allegrizza duna al core,
de lu suannu fai svegliare
chiru anticu usatu amore.
Chiste note de chitarra
sunu quasi nu lamiantu,
mentre suanu parca parra,
parra forte cu ‘ru viantu.
Mina u viantu, soffia, tira,
è passata menzannotte,
luna amica bona sira,
luna amica bona notte.
© Sanmangomia.it - Webmaster: Pasquale Vaccaro