SERENATA AL VENTO



Sona sona mia chitarra

simu supra lu timpune

se la nota nun se sgarra

viju luce a nu barcune.

 

Nun pensare mai all'affanni

carne frisca e buanu vinu

alluntananu i malanni

finchè lucia chè matinu.

 

Vorra dire nu poema

cara amica, luna mia,

attìe affidu la mia spema

per alar la rima mia.

 

Su sessanta primavere,

tu ‘u sai, sunu sonate,

chistu core un sa tacere

ne ricorda de nuttate.

 

Quantu friddu…Chi nuttate…

E tu luna accumpagnava

chire lunghe serenate

e ‘a chitarra strimpellava.

 

Sona sona mia chitarra

sona sempre, nun fermare,

c'è na vuce chi me parra,

para siantu suspirare.

 

Chira luce du barcune

io la viju tremolare,

mò ce mannu nu vasune,

vorra quasi s'affacciare.

 

Vieni bella e nun tardare

l'allegrizza duna al core,

de lu suannu fai svegliare

chiru anticu usatu amore.

 

Chiste note de chitarra

sunu quasi nu lamiantu,

mentre suanu parca parra,

parra forte cu ‘ru viantu.

 

Mina u viantu, soffia, tira,

è passata menzannotte,

luna amica bona sira,

luna amica bona notte.

 

 

© Sanmangomia.it - Webmaster: Pasquale Vaccaro