Me ricuardu
Io me ricuardu quann'era giuvaniaddu e s'avvicinava a festa da Madonna.
Quant'allegria, pensannu a chiru juarnu!
Festa in campagna, ara Madonna da Vuda.
Arrivavanu davanti a chiesa i mostazzolari, i pizzitani ccu ri sonagli.
La buona nonna me faciadi a fera, ccu due sordi cumpravu na pipìta,
ed era cuntiantu già; guardavu a nonna e me pariadi na zita.
Sonannu accumpagnava ‘ra Madonna, e me sentìa nu maragià.
Quanta gente veniadi ara festa, de ogni parte, puru da Muntagna,
de Savutu calavanu i tummarinari, ccu na grossa grancascia
chi a sunava nu ciartu Marcariaddu, e lu tammurru faciadi lu triddu.
Pue e zampugne facianu a gara, tutte a sunare, e cchi cunciarti facianu sentire!
Quannu sonavanu i massari Jiuriddi, veri maestri eranu chiddi, sentìa
‘ntinnare chire zampugne…Facianu coru ccu re verginedde.
Gente scauze se vidìanu caminare: era ppe vutu.
Accumpagnavanu a Madonna finu aru Santuariu vicinu lu Savutu.
Dopu arrivati, tutti in preghiera chi scocciava patennuastri chi avemmarie,
e ara fine sinne jìanu via.
Comitive pigliavanu a strada circannu friscura, e se manciavanu
a bona frittata, fatta de ova e de pasta ‘mmiscata.
U buttigliugne era aru cantu, de vinu togu, de la bona annata,
e se vivìa a josa, senza bicchìari, ccura cannata.
Quant'era buanu u vinu na vota!
Dopu vivuta na bona cannata, vidìa li grilli satare li jiuri, intra a missata.
Era nnu ‘mitu a fare l'amuri.
Dopu manciatu, tutti de corsa ninne jìamu ppe ra verde campagna.
I primi frutti eranu i cerasa. Tutti russi supra la pianta te ‘mmitavanu
a ri provare, e de voglia ci ‘n'era tanta.
Era n'assartu a chire cime. Ognunu s'arrampicava senza guardare
si c'era na sciodda, tira nu cuacciu e venìa na carrodda.
U patrune, da turra, gridava: “manciati, gloria ara Madonna, ma u'ri spacchiati”.
Dopu fatta chira bella bravura, se turnava a truvare friscura.
Quannu ce piansu siantu na pena…
Dopu tant'anni chi sunu passati, de giuvaniaddi mò simu ‘nvecchiati.
Se fa ppe dire. La fede non invecchia.
Io de tuttu core fazzu nu vutu: finu a chi campu e stajiu in salute
de accumpagnare a Madonna a Savutu.
Ppe quantu a chiesa vecchia chi c'era na vota mò l'anu scioddata,
ppe dare u passaggiu all'autostrata.
Mò c'è ‘ra nova. E' picciridda, ma è puru bona, E para na cona.
Du paise è na pocu luntana, ma ogni annu sentimu a campana.
Ppe tuttu u jiuarnu a sentimu sunare, e nne duna allegria
finu all'ura dell'avemaria.
E aru pensiaru chi ritorna a Madonna de la primavera,
l'animu e ru core se bandera.
© Sanmangomia.it - Webmaster: Pasquale Vaccaro