U partenzaru
Lassu la terra dduve sugnu natu,
lassu figli, mugliera e cose care,
de tutti chissi chi m'hanu angariatu
la nova minn'avissi d'arrivare.
Ma vena l'ura chi sarà pagatu
tuttu u suffrire ch'hanu fattu fare.
Tu a la furtuna ‘un perdere speranza,
vaju dduve c'è pane e c'è cuscienza,
lu mundu è grande e chinu d'abbundanza.
Verrà lu juernu de l'indipendenza,
e chi fatiga avrà pane abbastanza,
ma ppe le jene nu'nce chiù esisten
© Sanmangomia.it - Webmaster: Pasquale Vaccaro