SCENETTA MINIMA
Personaggi: Padre, Madre seduti che ascoltano in silenzio
Maestra Anzalone che recita
Matre, maestra sugnu, haju ‘i partiri,
haju bisuognu mo’ de travagghiare,
cca’ de travagghiu nun c’è propriu nente
haju decisu: vaju ‘nContinente.
Patre, me benedica vussia,
minn’haju ‘a jjiri ppe’ ra strata mia.
‘A rinnina crisciuta lassa ‘u nidu,
minn’haju ‘a jjiri mo’ ‘a ‘n’atru lidu,
‘un disperare ca’ ‘unn’è luntanu,
vaju ‘nCalabria, vaju a Marturanu.
+++++++++
Partivi de Messina cc’’u traghettu,
lassai e fu ppe’ sempre lu me’ tettu,
lu cori me vattìa intra lu pettu
quannu ‘e Messina iu passai lu strettu.
Mi se scurau lu cori a nu’ mumentu
quannu sbarcai ‘nCalabria, ‘nContinente.
Ma ‘u tiempu è sempre mastru de ogni cosa
e cca’ me fici ‘e nuovu la me’ casa,
me maritai, me fici la famigghia
iu chi d’’a Trinacria era ‘na figghia.
De cca’ vidìa lu Stromboli intra ‘u mari,
sentìa la nostalgia intra lu cori,
me cunzulava diciennu: ‘unn’è luntanu
lu me’ paise ‘e cca’, de Marturanu.
Mo’ ch’è arrivata l’ura d’’a penzione
haju cchjù tiempu a mia disposizione
e quannu ‘ncore sientu ‘a nostalgia,
partu, volannu, a ra Sicilia mia.
Sugnu sicura ca’, de ddhà luntanu,
me vena ‘a nostalgia de Marturanu.