SCENETTA MINIMA

Personaggi: Padre, Madre seduti che ascoltano in silenzio

Maestra Anzalone che recita

 

Matre, maestra sugnu, haju ‘i partiri,

haju bisuognu mo’ de travagghiare,

cca’ de travagghiu nun c’è propriu nente

haju decisu: vaju ‘nContinente.

 

Patre, me benedica vussia,

minn’haju ‘a jjiri ppe’ ra strata mia.

‘A rinnina crisciuta lassa ‘u nidu,

minn’haju ‘a jjiri mo’ ‘a ‘n’atru lidu,

‘un disperare ca’ ‘unn’è luntanu,

vaju ‘nCalabria, vaju a Marturanu.

 

+++++++++

 

Partivi de Messina cc’’u traghettu,

lassai e fu ppe’ sempre lu me’ tettu,

lu cori me vattìa intra lu pettu

quannu ‘e Messina iu passai lu strettu.

 

Mi se scurau lu cori a nu’ mumentu

quannu sbarcai ‘nCalabria, ‘nContinente.

 

Ma ‘u tiempu è sempre mastru de ogni cosa

e cca’ me fici ‘e nuovu la me’ casa,

 me maritai, me fici la famigghia

iu chi d’’a Trinacria era ‘na figghia.

 

De cca’ vidìa lu Stromboli intra ‘u mari,

sentìa la nostalgia intra lu cori,

me cunzulava diciennu: ‘unn’è luntanu

lu me’ paise ‘e cca’, de Marturanu.

 

Mo’ ch’è arrivata l’ura d’’a penzione

haju cchjù tiempu a mia disposizione

e quannu ‘ncore sientu ‘a nostalgia,

partu, volannu, a ra Sicilia mia.

 

Sugnu sicura ca’, de ddhà luntanu,

me vena ‘a nostalgia de Marturanu.