OJE SI PIENZI...
(di A. Moraca)
Oje si pienzi e si te guardi ‘ntuornu,
‘un vidi ca’ lusinghe e tracotanze,
ma ognunu tena sempre nu’ taluornu
e campa male e sulu de apparenze.
Oje, miegliu de nue nun cc’è nessunu,
dicimu tutti quantiad’unu ad’unu
e suli ne lodamu e ne ‘mbrodamu,
ca’ perzinu nue stessi ne ‘mbrogliamu.
Ognunu ‘e nue se crida ca’ a stu’ munnu
cci’ha dde fhare ‘e radiche e nun tema
nemmenu lu giudiziu universale,
e sempre pecca e se cumporta male,
ma propiu chissi, quannu arriva l’ura
s’appappanu de ostie a junte a junte
ca’’a cacareddha de chiru chi l’aspetta
‘i fha pentire a tutti ‘nfretta ìnfretta.
I pentimienti de l’urtimu mumentu
giuvanu pocu e nun su’ mai graditi,
ma, - è miegliu ‘e nente - dìcia ‘u Patreternu -
e li perduna e ‘i caccia d’intra ‘u ‘mpiernu.