OJE SI PIENZI...

(di A. Moraca)

 

Oje si pienzi e si te guardi ‘ntuornu,

‘un vidi ca’ lusinghe e tracotanze,

ma ognunu tena sempre nu’ taluornu

e campa male e sulu de apparenze.

 

Oje, miegliu de nue nun cc’è nessunu,

dicimu tutti quantiad’unu ad’unu

e suli ne lodamu e ne ‘mbrodamu,

ca’ perzinu nue stessi ne ‘mbrogliamu.

 

Ognunu ‘e nue se crida ca’ a stu’ munnu

cci’ha dde fhare ‘e radiche e nun tema

nemmenu lu giudiziu universale,

e sempre pecca e se cumporta male,

 

ma propiu chissi, quannu arriva l’ura

s’appappanu de ostie a junte a junte

ca’’a cacareddha de chiru chi l’aspetta

‘i fha pentire a tutti ‘nfretta ìnfretta.

 

I pentimienti de l’urtimu mumentu

giuvanu pocu e nun su’ mai graditi,

ma, - è miegliu ‘e nente - dìcia ‘u Patreternu -

e li perduna e ‘i caccia d’intra ‘u ‘mpiernu.