NU’ NANNU PATRE
(di A. Moraca)
Se dìcia ca’ nu’ nannu è duppiu patre,
nessunu po’ smentire ‘u dittu anticu,
pue quannu ‘e cose ‘e vidi de perzuna,
ancora ‘e cchjù cce cridi ca’’ha ragiune.
Non tutti ‘i criaturi de stu’ munnu
hanu ‘a fhurtuna de essere addhevati
de nu’ patre e na’ mamma, cumu è giustu,
pecchì ‘u destinu, a vote, è amaru e ingiustu.
‘N’orfanu ‘e mamma, o orfanu de patre
è sempre d’’a fhurtuna bersagliatu;
‘a vita a stu’ criaturu cci’ha negatu
chiru chi ammece, a tutti l’atri ha datu.
De mamma, sulamente na’ carizza,
ppe’ tutti ‘i fhigli, è sempre na’ ricchizza;
na’ coccula de patre, è ancora meglia,
te porta ‘ncielu, nu’ cielu senza neglia.
E’ menu male, si campa ru nannu
chi fha dde patre e nannu a stu criaturu
e quannu si l’abbrazza e forte ‘u strincia,
‘u core li se fherma e l’uocchju ciancia.
‘A sira, quannu è l’ura de dormire,
nessinu cci l’aggiusta re coverte,
nessunu pue cce canta ‘a ninna - nanna,
ma, du Cielu, cci’a canta ra Madonna.
E ru nannu, chi è viecchju, povarieddhu,
ccu’ na’ viertula d’anni supra ‘i spaddhi,
torna, ccu’ stu’ criaturu, ‘nzieme a d’iddhu,
arrieti ccu’ ra mente, guagliunieddhu.