‘E RUGHE ‘E SANTU MANGU

(di A. Moraca)

 

‘A  Cruce du mulinu

 

Una de’ tante rughe ‘e Santu Mangu

era ra ruga “’A Cruce du mulinu”.

Era ra prima chi te venìa a ra manu

appena s’arrivava ‘e Marturanu.

 

Se chjamava ccussì stu’ crucevia

ca’ portava a ru jume e a ri mulini,

ammece si dirittu caminava

a ra Serra o a ru Corzu te portava.

 

Scinniennu ‘a via du jume tu vidìa

‘e fhimmine c’avianu  ‘e vasche‘ncapu,

chjne de panni luordi ad’ogne juta,

chjne de panni nietti a ra venuta,

 

atre c’avianu ‘ncapu nu’ sacchiettu

chjnu de granu nuovu ‘e macinare,

e a ra ricota pue de lu mulinu,

chjnu ‘e fharina, nu’ saccu jancu ‘e linu.

 

Pue ‘e ciucci e muli vidìa na’ carovana

chi jia e venìa du Prunu e da’ muntagna,

vacanti e riposati a ra sagliuta,

carrichi e stanchi sempre a ra scinnuta.

 

‘A Cruce du Mulinu era nu’ puntu

dde’ se fhermava ognunu a rijatare,

ogne animale ppe’ s’abbiverare,

ogne perzuna ppe’ se riposare.

 

 

‘A ruga ‘e Carpanzanu

 

Da’ Cruce du Mulinu, jiennu a manca,

passata ‘a Serra, arrivi a nu’ mumentu

a n’atra ruga, a chiddha ‘e Carpanzanu

ch’è sistemata ‘ntuornu a na’ fhuntana.

 

 

Nu’ dedalu ‘e vineddhe stritte stritte

e larghe appena sulu ppe’ ri ciucci

ca’ si de na’ fhinestra ‘a manu stienni

ccu’ chiddha ‘e l’atra parte priestu truzzi.

 

 

 

L‘Areddha

 

L’atra perifheria de stu’ paise,

jiennu verzu Nucera Tirinese

edi l’Areddha, chi para nu’ barcune

de dde’ se vida ‘u mare, i munti e ‘u jume.

 

‘A Chjazza, Castagnari e pue lu Chjanu,

‘a Gghiesa, i Sacchi, e ra Fhuntana Vecchja,

‘u Campu e ‘u Vagliu, su’ tutte l’atre rughe

chi du paise nuostru su’ re dughe.

 

 

 

L’urtima ruga

 

L’urtima ruga pue de Santu Mangu

edi guala ppe’ tutti: è ‘u campusantu,

e quannu trasi te scappadi lu chjantu

ca’ pienzi, e ancora vrushiadi lu sangu