‘E RUGHE ‘E SANTU MANGU
(di A. Moraca)
‘A Cruce du mulinu
Una de’ tante rughe ‘e Santu Mangu
era ra ruga “’A Cruce du mulinu”.
Era ra prima chi te venìa a ra manu
appena s’arrivava ‘e Marturanu.
Se chjamava ccussì stu’ crucevia
ca’ portava a ru jume e a ri mulini,
ammece si dirittu caminava
a ra Serra o a ru Corzu te portava.
Scinniennu ‘a via du jume tu vidìa
‘e fhimmine c’avianu ‘e vasche‘ncapu,
chjne de panni luordi ad’ogne juta,
chjne de panni nietti a ra venuta,
atre c’avianu ‘ncapu nu’ sacchiettu
chjnu de granu nuovu ‘e macinare,
e a ra ricota pue de lu mulinu,
chjnu ‘e fharina, nu’ saccu jancu ‘e linu.
Pue ‘e ciucci e muli vidìa na’ carovana
chi jia e venìa du Prunu e da’ muntagna,
vacanti e riposati a ra sagliuta,
carrichi e stanchi sempre a ra scinnuta.
‘A Cruce du Mulinu era nu’ puntu
dde’ se fhermava ognunu a rijatare,
ogne animale ppe’ s’abbiverare,
ogne perzuna ppe’ se riposare.
‘A ruga ‘e Carpanzanu
Da’ Cruce du Mulinu, jiennu a manca,
passata ‘a Serra, arrivi a nu’ mumentu
a n’atra ruga, a chiddha ‘e Carpanzanu
ch’è sistemata ‘ntuornu a na’ fhuntana.
Nu’ dedalu ‘e vineddhe stritte stritte
e larghe appena sulu ppe’ ri ciucci
ca’ si de na’ fhinestra ‘a manu stienni
ccu’ chiddha ‘e l’atra parte priestu truzzi.
L‘Areddha
L’atra perifheria de stu’ paise,
jiennu verzu Nucera Tirinese
edi l’Areddha, chi para nu’ barcune
de dde’ se vida ‘u mare, i munti e ‘u jume.
‘A Chjazza, Castagnari e pue lu Chjanu,
‘a Gghiesa, i Sacchi, e ra Fhuntana Vecchja,
‘u Campu e ‘u Vagliu, su’ tutte l’atre rughe
chi du paise nuostru su’ re dughe.
L’urtima ruga
L’urtima ruga pue de Santu Mangu
edi guala ppe’ tutti: è ‘u campusantu,
e quannu trasi te scappadi lu chjantu
ca’ pienzi, e ancora vrushiadi lu sangu