‘E JINOSTRE E RU LINU
(di A. Moraca)
‘A vita de na’ vota era diversa,
‘un se strudianu ‘e scarpe supra ‘u corsu,
‘un se passava ‘u tiempu a ra fhinestra,
se jìa, ppe’ passatiempu, a re jinostre.
E du Girune a ru Vitriuolu
ognunu le cogliadi a filu a filu,
o ppe’ ligare all’uortu i pummadora,
o ppe’ filare e tèssare ‘u curredu.
Quannu ‘u “viaggiu” era cumpretatu,
venìa ‘mpasciatu e ‘ncapu pue portatu
venìa vuddhutu e pue venìa tenutu
a ‘mmuoddhu a ru Casale o a ru Savutu..
Quannu l’acqua currente l’ha lavatu
e ‘u landru scuru a mare è già arrivatu,
ogne mazzu a ru sule jia spannutu
ppe’ d’essere cchjù buonu manganatu.
‘A stuppa, pue, cardata e ammannilata
ccu’ ra cunocchja e fusu jia filata,
pue priestu priestu era ammatassatu
e subitu a ru nimulu passatu.
Du nimulu, ccu’ cuoppu e ‘ndrigaturu
venianu chjne, pue, tante canneddhe
e ccu’ ‘a navetta, passate a ru tilaru
ppe’ tile de lenzola o curuneddhe..
Simile a re jinostre cc’era ‘u linu,
ccu’ ‘a differenza ca’ è cchjù jancu e finu
e ra simente ch’edi la linusa
venìa sarvata pue ppe’ d’atri usi:
venìa vuddhuta, e cauda venìa usata
ppe’ fare ‘mpacchi ad arti scavagliati,
chiddha rimasta pue venìa stipata
ppe’ d’essere de nuovu simminata.
Quantu lavuru e pue quantu sudure
ppe’ fare cose antiche e durature!
Ppe’ fare nu’ curredu ad’ogne zita
‘a mamma lu ‘ncignava appena nata.