‘E JINOSTRE E RU LINU

(di A. Moraca)

 

‘A vita de na’ vota era diversa,

‘un se strudianu ‘e scarpe supra ‘u corsu,

‘un se passava ‘u tiempu a ra fhinestra,

se jìa, ppe’ passatiempu, a re jinostre.

 

E du Girune a ru Vitriuolu

ognunu le cogliadi a filu a filu,

o ppe’ ligare all’uortu i pummadora,

o ppe’ filare e tèssare ‘u curredu.

 

Quannu ‘u “viaggiu” era cumpretatu,

venìa ‘mpasciatu e ‘ncapu pue portatu

venìa vuddhutu e pue venìa tenutu

a ‘mmuoddhu a ru Casale o a ru Savutu..

 

Quannu l’acqua currente l’ha lavatu

e ‘u landru scuru a mare è già arrivatu,

ogne mazzu a ru sule jia spannutu

ppe’ d’essere cchjù buonu manganatu.

 

‘A stuppa, pue, cardata e ammannilata

ccu’ ra cunocchja e fusu jia filata,

pue priestu priestu era ammatassatu

e subitu a ru nimulu passatu.

 

Du nimulu, ccu’ cuoppu e ‘ndrigaturu

venianu chjne, pue, tante canneddhe

e ccu’ ‘a navetta, passate a ru tilaru

ppe’ tile de lenzola o curuneddhe..

 

Simile a re jinostre cc’era ‘u linu,

ccu’ ‘a differenza ca’ è cchjù jancu e finu

e ra simente ch’edi la linusa

venìa sarvata pue ppe’ d’atri usi:

 

venìa vuddhuta, e cauda venìa usata

ppe’ fare ‘mpacchi ad arti scavagliati,

chiddha rimasta pue venìa stipata

ppe’ d’essere de nuovu simminata.

 

 

Quantu lavuru e pue quantu sudure

ppe’ fare cose antiche e durature!

Ppe’ fare nu’ curredu ad’ogne zita

‘a mamma lu ‘ncignava appena nata.