CANNE A RU VIENTU

(di A. Moraca)

 

Chin’èdi diligente a chistu munnu,

nescia senza fhatiga ‘e mare fhunnu;

Chin’èdi ciuotu, ccu’ cientu sarvagenti

sprufhunna intra l’abbissu intra nu’ nente.

 

Quannu mina ru vientu a ri pennina

tu vidi ‘e canne chi vanu, ppe’ destinu,

dde’ tira ‘u vientu e una nun se spezza,

ppe’d’iddhe è sulamente ‘na carizza.

 

Cumu ‘ste canne èdi certa gente

chi para bona. mmece è prepotente

te gira e te rigira intra ‘nu nente

fha ciuotu puru ‘u miegliu diligiente.

 

 

Dda’ lassi oje, dumane nu’ ra truovi,

chiddhu chi vala è sempre ‘a cosa nova

e dìcia e sdìcia senza pigliare posa

puru ca’ avìa purmisu  n’atra cosa.

 

‘U miegliu amicu è sempre ‘u cchjù potente

ca’ po’ circare  senza dare nente;

ppe’ simpatia se sceglia ri gregari

e pocu ‘mporta si su’  gran somari.

 

Se vinna ppe’ ‘nu piattu de surache

Sulu se loda e ‘mbroda e mai nun vaca,

Penza ca’ è giustu si ‘nu ciucciu vola

Si ‘u dìcia chine tena ra parola.