‘A FHUNTANA ‘E SAN CIUSEPPE

(di A. Moraca)

 

‘Na vota,ma non tantu tiempu arrieti,

a Santu Mangu ‘un c’era l’acqua ‘ncasa

e ppe’ vivire o se lavare ‘e manu

s’avia ppe’ forza ‘e jire a ra fhuntana.

 

‘A mamma ccu’ ‘u varrile supra ‘a capu,

‘u figliulieddhu appriessu ccu’ ra vozza

e ccu’ l’amici e re cummari a frotte

jianu a ra fhuntana ‘e San Ciuseppe.

 

E mentre s’aspettava mu se inchja

‘e fhimmine cuntavanu lu fhattu

e i quatrarieddhi,appena già arrivati,

parianu crapettieddhi liberati.

 

L’acqua era bella frisca,da’ muntagna

ed’era riparata de nu’ chjuppu

chi è frischera quannu ‘u sule ‘ngrugna

e fa d’umbreddha quannu ammece chjova.

 

‘A sira,a ra ricota da’ campagna

ognunu abbiverava l’animali

e a ru scuratu,ccu’ ri lampiuni

era ‘u ricuogliu de tutti li guagliuni.

 

I juorni ‘e fhesta,avanti ‘a gghiesa vecchia,

seduti supra tutti i muragliuni

passavanu lu tiempu l’anziani

parrannu de lavuri paisani.

 

Semplice vita de nu’ tiempu anticu

chi è ormai passatu e chi nun torna cchjù,

ricuordi cari de la terra amata,

ricuordi belli de la gioventù.