‘A FHUNTANA ‘E SAN CIUSEPPE
(di A. Moraca)
‘Na vota,ma non tantu tiempu arrieti,
a Santu Mangu ‘un c’era l’acqua ‘ncasa
e ppe’ vivire o se lavare ‘e manu
s’avia ppe’ forza ‘e jire a ra fhuntana.
‘A mamma ccu’ ‘u varrile supra ‘a capu,
‘u figliulieddhu appriessu ccu’ ra vozza
e ccu’ l’amici e re cummari a frotte
jianu a ra fhuntana ‘e San Ciuseppe.
E mentre s’aspettava mu se inchja
‘e fhimmine cuntavanu lu fhattu
e i quatrarieddhi,appena già arrivati,
parianu crapettieddhi liberati.
L’acqua era bella frisca,da’ muntagna
ed’era riparata de nu’ chjuppu
chi è frischera quannu ‘u sule ‘ngrugna
e fa d’umbreddha quannu ammece chjova.
‘A sira,a ra ricota da’ campagna
ognunu abbiverava l’animali
e a ru scuratu,ccu’ ri lampiuni
era ‘u ricuogliu de tutti li guagliuni.
I juorni ‘e fhesta,avanti ‘a gghiesa vecchia,
seduti supra tutti i muragliuni
passavanu lu tiempu l’anziani
parrannu de lavuri paisani.
Semplice vita de nu’ tiempu anticu
chi è ormai passatu e chi nun torna cchjù,
ricuordi cari de la terra amata,
ricuordi belli de la gioventù.