Fhidericu
Fhidericu ,
curtu e finu,
de lavuru sempre chjinu,
d’i Catùsi
era arrivàtu
doppu avìre
scapulàtu,
se sentìa ‘na
pocu asciuttu,
e, dicìannu
- mò mi nne fhuttu -
quannu scinna
l’umbruliàta,
ppe’ sse gòdare
‘a sirata,
piglia ‘a ciuccia
d’a capizza,
ccu ‘nna manu
l’accarizza
e ra liga a
ru penninu,
propriu sutta ‘u
putighìnu;
àza sbiartu ‘nu garrune,
saglia supra ‘nu
scalune,
‘u cuaddhu
allonga,
senza le parìre
vrigogna,
e cce parra
de vicinu,
ccu’ ‘nnu
scattu repentinu:
<<Abbènta abbènta!
Guarda cuamu si’ cuntenta!
Ppe’ ra biàfa, però, aspetta,
‘ud’avìre
tanta fretta!
E si site
te fhà,
ccà cc’è acqua
a vuluntà.
E ppue, ‘u
vì,
a dui passi
cc’è Peppinu
-a nnue cugginu-
ca
s’accurra,
subitu curra,
basta ca tu
jiatti ‘nu ragliu;
– me raccumannu -
‘u’ ffare sbagliu!
Ppe’ te fhare ricriàre,
mo’ ‘u ‘mmastu
te vuagliu cacciare!>>
Pue senza ‘ncuna ‘ndecisiòne,
si nne và ‘n
commissiòne.
A re nove
nèscia ffhore
d’a cantina
‘e ‘Ntoni Russu:
trasìù jiàncu e
nescìu russu.
vìarzu ‘a
fhuntana,
dduve avìa
lassatu a Tana.
Ma se sa, si
vivi trhoppu
ti
nn’accuargi sempre doppu
e ssi prima
i guai ‘u ri pianzi,
certu, pue ti
nne pìanti.
Jiannu a bote, e cantannu
‘ntartagliannu, propriu
tannu,
‘u chiamau
‘nu guagliune strhampalàtu
ca ‘nnu muru
era arribbhàtu,
e ppe’ sse
pigliàre ‘a pizzicàta,
cce liberàu
‘sta sonàta:
<<Castagnà,
cchi pirùcca
chi cc’è ccà!>>
Iddhu cce duna ‘na vrazzàta,
e rispunna
ccu ‘nna risata:
<<Cchi bue?
Te jiattu ‘na ‘mpriscula!>>
e, ridiannu,
ccu ra panza a vilanza,
si nne torna
‘n’luntananza.
Quannu è fhinarmente arrivatu,
ha trhovatu
‘nu muzziaddhu
‘e porccherìa
e ‘nna gran lavìna
chi parìa
‘nu jiume ‘n
chjina ;
e a ‘nna ricchjia s’abbicìna:
<<Lampu mù te
piglia!
Mo’ te
puartu d’a patrhuna,
c’‘u furaggiu
pue te duna
e a ru
catuajiu t’ammasùna.
‘A ciuccia, a
re palòre ditte,
mova ‘a cuda e
allonga ‘e ricchjie
e senza l’<<arri!>>,
doppu ‘na
ragliàta,
piglia ‘a sthrata
da ‘nchianàta,
curriannu ppa’
‘mpetràta,
cuamu fhussi ‘n
ritiràta.
Era troppu affezzionata,
ca ‘na
vota allezzionata,
puru senza
cumpagnia,
tantu ch’era
diligente,
‘u ritornu ‘u
sapìa a mente.
Quannu a ra casa era bicìna,
cuntenta grida ‘a
Cimìna:
<<Beneditti i bigliettoni
c’amu datu a ru cumpari ‘Ntoni!
Tanicè,
si’ ‘a meglia
ch’a ru munnu cc’è!>>.
2004