Fhidericu

 

Fhidericu , curtu e finu,

de lavuru sempre chjinu,

d’i Catùsi era arrivàtu

doppu avìre scapulàtu,

se sentìa ‘na pocu asciuttu,

e, dicìannu - mò mi nne fhuttu -

quannu scinna l’umbruliàta,

ppe’ sse gòdare ‘a sirata,

piglia ‘a ciuccia d’a capizza,

ccu ‘nna manu l’accarizza

e ra liga a ru penninu,

propriu sutta ‘u putighìnu;

àza sbiartu ‘nu garrune,

saglia supra ‘nu scalune,

‘u cuaddhu allonga,

senza le parìre vrigogna,

e cce parra de vicinu,

ccu’ ‘nnu scattu repentinu:

<<Abbènta abbènta!

Guarda cuamu si’ cuntenta!

Ppe’ ra biàfa, però, aspetta,

‘ud’avìre tanta fretta!

E si site te fhà,

ccà cc’è acqua a vuluntà.

E ppue,u vì,

a dui passi cc’è Peppinu

-a nnue cugginu-

ca s’accurra,

subitu curra,

basta ca tu jiatti  ‘nu ragliu;

– me raccumannu -u’ ffare sbagliu!

Ppe’ te fhare ricriàre,

mo’ ‘u ‘mmastu te vuagliu cacciare!>>

Pue senza ‘ncuna ‘ndecisiòne,

si nne và ‘n commissiòne.

A re nove

nèscia ffhore

d’a cantina ‘e ‘Ntoni Russu:

trasìù jiàncu e nescìu russu.

E ppue torna

vìarzu ‘a fhuntana,

dduve avìa lassatu a Tana.

Ma se sa, si vivi trhoppu

ti nn’accuargi sempre doppu

e ssi prima i guai ‘u ri pianzi,

certu, pue ti nne pìanti.

Jiannu a bote, e cantannu

‘ntartagliannu, propriu tannu,

‘u chiamau ‘nu guagliune strhampalàtu

ca ‘nnu muru era arribbhàtu,

e ppe’ sse pigliàre ‘a pizzicàta,

cce liberàu ‘sta sonàta:

<<Castagnà,

cchi pirùcca chi cc’è ccà!>>

Iddhu cce duna ‘na vrazzàta,

e rispunna ccu ‘nna risata:

<<Cchi bue?

Te jiattu ‘na ‘mpriscula!>>

e, ridiannu, ccu ra panza a vilanza,

si nne torna ‘n’luntananza.

Quannu è fhinarmente  arrivatu,

ha trhovatu

‘nu muzziaddhu ‘e porccherìa

e ‘nna  gran lavìna

chi parìa

‘nu jiume ‘n chjina ;

e a  ‘nna ricchjia s’abbicìna:

<<Lampu mù te piglia!

Propiu mmianzu ‘na via!

Mo’ te puartu d’a patrhuna,

c’‘u furaggiu pue te duna

e a ru catuajiu t’ammasùna.

‘A ciuccia, a re palòre ditte,

mova ‘a cuda e allonga ‘e ricchjie

e senza l’<<arri!>>,

doppu ‘na ragliàta,

piglia ‘a sthrata da ‘nchianàta,

curriannu ppa’ ‘mpetràta,

cuamu fhussi ‘n ritiràta.

Era troppu affezzionata,

ca ‘na vota  allezzionata,

puru senza cumpagnia,

tantu ch’era diligente,

‘u ritornu ‘u sapìa a mente.

Quannu a ra casa era bicìna,

cuntenta grida ‘a Cimìna:

<<Beneditti i bigliettoni

c’amu datu a ru cumpari ‘Ntoni!

Tanicè,

si’ ‘a meglia ch’a ru munnu cc’è!>>.

 

2004